Am să mai trec o dată apa cea amară
În mărul copt al spaimei să purced
Acum când nici nu știu ce să mai cred -
Cine pe cine-a început să doară?

De dincolo de care mal surghiunul
E pogorât – în cearcăn sau în plâns?
Și cine să răspundă – cel ajuns,
Sau cel rămas, când nu e viu niciunul?

Măr sunt și tu mi-ești fructele prea coapte
Smulse rotund din verde mai demult
În care limbă-mi spui să te ascult
Și-n ce tăcere mă-nvelești de fapte?

Păzit sub ierbi de-o dulce remușcare
Croiești izvoare și îngâni furnici
Și-ți mai aduci aminte cât de mici
Eram când ai plecat spre noaptea mare

Ca împotriva ceasurilor spintec
Secunde limpezi pe un mal abrupt
Gândidu-mă că doar eu dedesubt
De beznă ochiul aș putea să-ți vindec

Și mă încumet astfel. Cobor treapta,
Dau paznicilor carnea mea prinos
Înțelepțit de lacrimi și frumos,
Aproape vin. Te mângâi. Sunt în dreapta.