O boală nouă ivită,
În modă acum ișită,
Stârnită de flocane,
Ce-i zic istericale.
Această patimă grecească
La țigance este firească.
Iar grecele o au de gingășii
Să se zbuciume ca d-epilepsii.
Apoi și din moldovence
Ca să samene a grece,
Și ele se fac c-amețescu,
Socotind ca să arate delicate,
Fără pricină, de-orice cad leșinate,
Să afumă cu pene
Pe subt nas, ochi și gene.
Dar spre acești patimi vindecari
Ne face gazeta înștiințari,
De o doftorii ispitită,
Acum în public prevestită.
În vreme cînd năbădaica vine
Să aibă bărbatul un bici bun la sine
Și la c... să-i deie una sută bine
Șăptezăci sau noăzăci și unul la vine,
Cinzăci, șăsăzeci la spati,
Să o umple de sănătati.
Cu aceasta pre mult să folosăscu,
Grece, moldovence să tămăduiescu;
Iar la țigance să nu ispitească,
Fiind boala la ele firească.












Din Volumul Poezia Română Clasică-De la Dosoftei la Octavian Goga, Editura Minerva, 1976, București