Bob Marley cântă de azi o serenadă
florile din fața blocului au căpătat forme îngerești
nu râdeți nu le batjocoriți
aripile lor cresc repede și unic
pe alei sunt scrise cuvinte de dojană
un „Tu” și un „Eu” rătăcite, roșii
în colțul în care nu mai funcționează semaforul
strada spre dreapta e pustie toată
Dumnezeu face pe ea probabil curse ilegale
oamenii merg tot mai încet
strânși lipiți de ziduri
iar în văzduh Bob Marley cântă încă serenade.

Cerul a devenit o piele albă subțire
transparentă prin care se văd
vinișoarele coapte ale tălpilor de îngeri
în loc de raze Soarele fumează țigări scumpe
își îndoaie mâinile subțiri artistice aproape inegale
perfecte aproape
și ne apucă sentimentele de-un capăt
le face nod și le-aruncă în sus spre fericire
în timp ce Bob Marley fredonează plăcut
o serenadă veche și pură.