Speranțe ce se nasc și mor in daruire...

speranțe ce aduc necaz sau fericire..
Iluzii ce se-agata de crude realitati,
sfarșindu-ma acum ca și în alte dați!
De ce să-ți cer acum cuvinte de iubire,
când știu atat de bine că tu nu simți ca mine!?
De ce sa nu îți dau ce simt că pot să dau,
să te iubesc așa ,in schimb nimic nu-ți iau?
Și dragostea-i amara atunci când n-are lege...
inima se-ndoaie si nu te întelege...
trupul e salbatic când stoluri se revarsa,
mâinile lui p tine...dulce napasta!!!
Ce inima hoinara:vulcan de nestiut!
Erupe si astupa urme vechi:de trecut!!!
Eu nu îți cer nimic din ce nu îmi poți da,
o dâra de tandrețe cerșește inima...
Mai lasă-mă o clipă să mă ascund în tine!
Când totul e pustiu și-n jur numai enigme!
Și-acoperă-mi tu trupul când goală mă simt iar,
cu mii de sărutări și atingeri ca de jar...
Sfarșește-mă din nou..înaltă-mă la cer!
Aruncă-mă-n abis,cuprinde-mă-n mister!
Și strange-mă din nou ușor la pieptul tău,
Să simt cum tot dispare se-ascunde în eter...




din tot sufletul....