poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 970 .



semne de rășină
poezie [ ]
fugă încheiată

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [viorel-dona ]

2009-02-11  |     | 



Vin zorii triști, ca-n prag de asfințit,
Mierea din raze are gust de ceară.
Singurătăți de lup bătrân, tacit
Se întrupează-n mine-ntâia oară.
Dinții-n apus se zbat între gingii
Și ele-s obosite să mai țină,
Limba albită-n revărsări târzii
Stă, ca o mână flască, după crimă.
Din raza de rășină curge-un gând
Ce parcă l-am trăit încă odtă,
Prin ochi de lună, parcă alergând,
Văd prefirate umbre vechi, în roată.
Din rădăcină, azi, abea mă rup,
Cu gust de ultim pentru prima oară,
Oasele mele-n urlet cintă: lup
Mai sunt și astăzi ! încă nu e seară!
Mirosul, treaz, mi-e astăzi, ca demult,
Urechea săgetează frunze roșii,
Prin unghii grele inima mi-ascult,
Zvicnind, ca-n tocănitul lor, cocoșii.
Clipa s-a spart chemându-mă prelung
Spre-un țel roșcat cu coarne cât pădurea;
E visul meu de-o viață!...îl ajung
Cu colții albi, tăișul cât pădurea.
x
În coarne, inima s-a strâns în roi,
Le simt de parcă-n primavara urcă.
Copitele, infipte în noroi,
Sunt grele, ca trecând deja în stâncă.
Capul mi-e greu de raze până jos,
Pâraele, din mine, se încheagă,
Mă strânge toamna albă-n cuib de os.
Simt noduri mari ce-n cercuri se dezleagă.
Chemări de ciută nu le mai aud,
Din nări imi curg alene foi uscate.
Ochii mâncați, ca florile de dud,
Îi simt tociți, aproape jumătate;
Din ei, prelinse, vise se aștern
Și stau tăcute, cuvioase-n strană,
Ciopoare moarte-n mine-ncet se cern,
Pe ele și pe mine, ca pe-o rană.
Prin roș și galben, fulger cenușiu
Se vede, picurat a izbăvire,
Ridic din vise ochii și....îl știu:
E fuga mea și-a lui, fără sfârșire.
Apusul fugii noastre și în doi,
Cu ochi pe ochi și vis pe vis...tăcere...
Prin pietre sparte iarna urcă-n noi,
Ca preotul, altarul, la-nviere.
Văd licărul din colți și îl aștept...
Se-nalță-n salt...și-l vad pios cum ninge,
Cu ochi răciti, cu capul rupt, în piept,
Cade foșnind și viața ni se stinge.
x
Pădurea frunții cade peste lup
Și ochii lor se-ngemănează-una
Rar, zodiile ninse se-ntrerup,
Din frunze arse răsărind, ca luna.
Bradul tăcut e semn, la somnul lor
Lumânărind în noapte ca o vină,
Din ochii lui, pe trunchi, încet cobor
Prelinse picuri, lacrimi de rășină.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!