Am suferit, ca orice om,
Dar suferinta ce-mi fu data
E radacina unui pom
Dintr-o poveste blestemata!
Si tot ce am, frunze si flori,
Mi se hranesc prin radacina…
Cum sa nu vrei s-adormi, sa mori,
Sub ploaia calda de lumina?

Cum sa nu-ti simti seva murdara,
Cand o albina-ti sta pe-o floare?
Cum sa te minti a mia oara
Ca ai si dreptul la visare?
Cum sa mai poti sa speri, sa vrei,
Cu radacinile infipte
Intr-un amestec de noroi
Si de dorinte ne-mplinite?

De-mi curge-o lacrima sau doua
Din radacina inspre Slava
Nu va-nselati! Nu-i bob de roua,
Ci strop de sange cu otrava!

Un strop ce cade pe pamant
Sa imi hraneasca radacina…


………………………………..

Si-atunci, de voi dori candva
Sa-mi fie seva mai curata
Va trebui sa-nvat ceva:
Ca seva tot din mine-i luata!

Va trebui sa imi ridic
Frunza patata spre lumina
Si fructul meu, plapand si mic
Sa nu-l hranesc prin radacina

Sa las natura sa-mi zambeasca
Si lacrima sa se-nfiripe
Din flori, din pacea ingereasca,
Din zbor inalt si din dulci clipe…


9 Martie, 2008