Iată, îngerii-și lasă deoparte lăute,
Si-mi ceartă chemarea.
Gândul meu le aruncă priviri mute
Si le râde mirarea.

-Nu, nu glasul meu vă aduce,
Nu-s eu cel ce din cer vă rupe.
Nu am putere un fulg a duce,
Cum as reuși cu astfel trupe?

Știu mâinile astea-a seduce?
-Ceva din lumea ta ne cheamă.
Ceva ca astfel să ne educe,
Să știm a iubi cu teamă.

-Atunci sfârtecați-vă pene,
Ușori precum un gând timid,
Muzica vă va purta alene.
Un drum pe care am pornit.

Fereastra gândului iar am lăsat-o deschisă
Iarăși pe meleaguri străine-am visat
Lăute și aripi și mirare-au plecat.
Dar muzica îmi este împărăția promisă.

Mâna își caută grăbită
iubirea să își pipăie
Muzică, tu m-ai uitat?
Nu, nu-mi răspunde.
Doar spune-mi cum îngeri te-alintă
și-și lasă pene în calea mea.
Cărarea se întinde netedă.
Si eu îmi port iubirea
Sau ea mă poartă-n ea.