în mine-a mai trăit un om

avea credință

și morală

prin pori îmi intră și ies viermi
am boli de piele
și-altă boală

nu pot să spun că suflet este
știu foarte bine cum a fost când nu eram această gură
a mestecării fără rost

de insomnia lumii gardă lipesc o țeavă grea de tâmplă
aud toți lașii detunării prin praful puștii cum îmi umblă

am dinți! am blană! ăsta-s eu?! un șobolan? visând a om?

visul:
firimituri de pâine neagră s-au ordonat într-un atom

iar pomii de crăciun rodesc în cizme de gropar colivă
lângă ghetuțe preacurvește o magdalenă costelivă

scot aburi ca o vită verde urnind din loc ierni și poveri
și mă gândesc c-ar fi zadarnic să întâlnesc în rai muieri

semnificație:

în secolul terorismului care nu va fi fost (future-in-the-past)
e inutil să mori singur

deprecierea ideii:

de ce-ai lăsat din mână volumul de cuvinte
un portbagaj măsoară măgarul care minte

în rest? proțap și vedre
coperta nu le vede

da
nici o întâmplare nu e în viață mare
și orice semnătură e dată peste gură









[lui Camil, contemporanul]