luni,30 februarie 1991
ușa e blocată în poziție orizontală cheile roase priviri înfometate mârâind surd printre ,,bune zile’’stupide
care zi care bunăvoință bolnăvicios de verticale autostrăzile
lipite impecabil își sechestrează in fiecare zi cetățenii onorabili
cerul e imens prăfuit toate lucrurile au înțepenit pe linii trasate adânc
e o greutate de univers răsturnat în aceeași poziție

joi,-8 decembrie 1991
umerii își refuză oasele pielea mirările încordate deodată
mai ușor decât mine aerul se împinge în afara aortei saturate de scame cioburi rânjete
lumini însetate bîntuind liniștit
oameni agățați de clădiri cercei înalți fără nici o vină aplecându-și pământul printre degete
timpul cu bucle multicolore sparge vitrinele acoperișul colțurile moleculele țipetele aleargă prin mine
se ciocnește de stări lumi sânge a uitat ceva revine intră încălțat lasă urme
cu bocancii grei de armată neterminată între atrii chircite mă ia amețeala