primăvara nu
murmur nu
ploi și
nici o stea dindărătul acoperișului
printre streșini nopțile tot mai multe
tot mai umede
nepăsătoare
privindu-te straniu de parcă te-ar cunoaște
mișună pe ziduri
ca un maestru de dans pe parchet

ce surdă e liniștea
iar camerele-s pline cu angoase la etaj
expoziție de tablouri
dada

sfârșit continuu
te prinde la intrare
mai apăsător decât lumina ieftină a zorilor.