Să te aflu bântuind prin mine
mi-am rupt două coaste
din una n-am reușit nimic
mi-a ieșit o femeie fără brațe
un fel de Venus căreia îi inventam toate mișcările
mângăierile pe creștetul cuvintelor de lapte
eu m-am plictisit de visul ăsta
de restul vieții cer altul

Dumnezeu n-a scos niciun cuvânt
din a doua coastă tu ai luat chipul tăcerii
să știu că ai existat în adâncul meu
din prima zi lipită de oase
când închid cuvintele în piept
îți aud gemetele
din dragostea asta te-ai născut
carne devorându-mi carnea

N-am mai avut niciun copil
din trupurile noastre ieșeau întinderi de ape
insule cu flori de sare
noi ființe nevăzute nemaipomenite
nu găseam niciun nume pe măsura lor
înțelegeam că eram chemați
la ultima creație
un hieros gamos nesfârșit