Merg în tăcere
pe bulevardul tăcerii.
Tăceri mă-nconjoară,
mă urmaresc,
mă leagă de copaci albi
ai tăcerii de ceară.
Deasupra
valuri își plimbă tristețea
tăcute,
iar cerul zace
pe-asfalturi mute.

Orașul de ceață
se plimbă prin nori.
În tăcere
cad stropii de aer
din ramuri grele.
Strada infinită se pierde
în cerul tăcut,
infinit
al nopții albe de fum
nesfârșit.

Merg și tac,
pașii mei calcă vacuitatea,
ușor, încet plutesc
tăcut, caut eternitatea...