Vreau să cresc mare peste secundele din care
îți lași degetele linșate în pieptul meu.
Pentru noi s-au spoit norii cu zalea cărăbușilor
în care dormim odată străpunși de somnul luat
din celălalt

- ne amintim fruntea caldă a copiiilor noștri;

ei răsar galbeni din șanțurile noastre ca altă
dată nesus din praful pământului mâncat de elicele
navelor extraterestre.
Nu vreau să cresc mai mare decât secundele
peste care te furișezi cu săruturile în palmă.
În piept se termină strigarea, cerul îi arde tunurile.
De călcâiul pus pe marginea groapei
se lipește muzica lor 'sepia'

- animalele își unduiesc blănița strălucitoare
că ziua se alege singură din contopirile firelor
incandescente cu zăpada lunilor reci.
Trec prin mijlocul satului, vârfurile negre
amorțesc în pieptul pe care mi-l dăruiești fără
să ceri nimic pentru acvariile lui colorate;

se leagănă ca o istorie a apelor, că vreau să cresc
mare din gura ta că vreau să pun fiecare deget
rană articulațiilor fine în care ne încheiem
împreună.