era din nou sânge
aceeași pată pe nisipul Colosseumului.

mi se urcase în obraz ca și o roșeață pentru a-mi arăta
că sunt ceea ce eram. eram împărăteasa, zeița,
luptătoarea și învinsa.

mi-am aruncat carnea leilor
pentru a fi divorată și venerată ca un idol.
dar viața mi-a devenit un haos total
din piele și oase, din carne
clădită din cuburile Colosseumului
în muzeul celulelor mele unde
meditam simetric cu gladiatorii
și-mi doream opulența leilor africani.

era un joc. jocul meu și numele păcatului. dar știu că
nu am mâncat niciodată un om precum face aerul
nu am hrănit niciodată leii cu oameni
ci doar porcii cu perle.

am aruncat un trandafir.
petalele lui cădeau pe oasele mele albicioase
iar noaptea coruptă avea raze pentru a mă înțepa.
dar îmi lipsea materia cărnoasă.

acum, albul oaselor reacoperă arena Colosseumului
devenind
o nouă pagină în cartea vieții mele.