Ma inec in gandurile proprii
ce ma innabusesc precum o zi torida
si totusi au grija sa ma traga la fund.

Dau din maini,
Incerc disperat sa prind aripi
sa ma inalt din oceanul de nor
Si totusi nu inaintez!
Nici o clipa,nici un deal,nici un munte...

Salvarea mai poate veni acum
dinspre barca ce-noata spre mine
Dar pan' sa se apropie isi pierde avantul
si cade-n neantul de fluviu .

Sunt singur,
Mai singur ca Iona
-Greu de crezut-
Si totusi gandesc la salvare
Cocorul cel mare in fata-mi rasare...

Se-anunta o primavara de suflet.