mă sprijin de viață
ca într-un baston
de lemn putrezit
atât de fragil și totuși atât de lung
încât abia pot vedea
unde atinge pământul

mă bucur de viață
printre sute de dioptrii
și definesc frumusețea
atât de clar
încât oglinzile din jur
abia mă pot atinge

mă crucific în viață
între zborul a patru păsări
în direcții diferite
dar într-un stol atât de larg
încât întunericul aripilor
nu lasă lumina să mă atingă