în seara asta nu se mai poate întâmpla nimic m
nu mai poți fugi
nu mai sunt drumuri către rio vegas sau steaua polară
nu mai sunt decât visele care te fac să tresari
sub pilota mea verde
mâna mea sub umărul tău amorțeala mea caldă
pătrunde în tine

îți văd fața în lumina gonflabilă a televizorului
nici măcar nu zâmbești
plămânii ți se umplu cu aerul din încăpere
o juxtapunere între respirările noastre
și cel puțin câteva ore vei fi aici
impregnând o nouă față pernei

am făcut dragoste
prima dată ca să te iert
a doua oară ca să îmi aduc aminte de tine
apoi să îți spun că te iubesc nu ți-am mai zis cuvintele nu au ecou
în camerele în care te dezbraci
și în final să te țin noaptea asta aici
la mine în întuneric
cât mai în mine

ce temniță dulce e somnul
mă bucur că mi-a dăruit cheile lui
ți-am deschis două cascade cu înghețate de vișine
însiropate cu noapte bună
cred că visezi la ele fiindcă tremuri prin cearșafuri
mâine aici va fi ger sau va fi ceață
război sau armistiții capitularea în fața soarelui
fumez o țigară să nu adorm

nu știu ce să îți spun
dar cuvintele contează mai puțin când te scufunzi în ambianțe plăcute
atunci înțelesurile în dragoste sunt o amfetamină cu gust de mure
lovești cu picioarele salteaua de parcă ai urca o tristețe imponderabilă
către cafeaua de dimineață
o voi prepara eu cu multă apă fierbinte mai câștig timp până se răcește

aș agăța săruturile noastre de pereți
poate reușesc să acopăr toate crăpăturile în tencuială
locurile pe unde ai putea probabil fugi în clipele mele de neatenție
în seara asta patul meu stă suspendat pe tavan
și mâine

mâine poate să vină oricum
în seara asta lumea și-a trăit de mai multe ori istoria