vă mai iubesc doar noaptea asta apoi
se va goli și sticla grant’s
când toți poeții părăsiți în cap la mine
vor râde ca o ușă de bordel:
scââârț…
și
la plecare:
clanț!

câțiva probabil mă vor poteri
să le dau banii
hârtiile acelea mototolite ca un trup de mașină călcat
cerneală îmi curge încă prin oase
am doamne de stele pe suflet vărsat

de ce îmi ștergi sudoarea cu albastru
de ce din trei în trei prin viața mea înveți să numeri
unde-mi stau gleznele-mi va sta
și poezia care m-a chelit nu doar de păr
ci și de umeri

arăt ca o coloană ruptă-n dinți
sunt poate beat sau doar gravid de sunet și de rimă
și dacă mă voi ușura lângă biserici
sunt ultimul iisus născut din crimă

un bisturiu de critic mă va deface-n piept –
haină de fâș
fâșâind sufletul la vreme rea cu fermoar
la groapa iadului voi vinde
amintirile la preț de cântar

vă mai iubesc în noaptea asta
ca un dentist ce vă iubește-n gură
și-apoi
scuipând alcoolul
voi aprinde
un trup mizer cu pagini de scriptură