mă mișc încet și nesigur și pașii se împuținează...
mă opresc în mijlocul vieții...ce zi frumoasă să mori....
nu mai știu când am încetat să mai visez....
poate a fost chiar mâine, sau poimâine....
ieri m-am trezit că vreau să cumpăr o pâine.....
dar n-am avut bani să o plătesc, așa că am furat-o....
mă mișc încet și nesigur și pașii se împuținează....
burta se lipește de spate si neuronii de gură....
nu mai am putere să vorbesc, aștept tramvaiul să sune...
poate îmi aduce orbul de peste drum corzile mele vocale....
stau de mult la soare să se uște....
gaura de ozon e tot așa de mare ca cea de la ciorap...
ar trebui cu toții să ne coasem găurile
pe unde lumina pătrunde...ne face rău atâta lumină....
și nu mai putem vedea cum visele se destramă.....
mă mișc încet și nesigur și pașii se împuținează....
mă opresc în mijlocul vieții...ce zi frumoasă să mori...