oameni și oameni
ne întâlnim pe stradă
fără să ne mai aducem aminte vreodată
și totuși te gândești că Dumnezeu este capabil
să ne asculte pe toți
să ne privească, să ne iubească
iar noi, cel mai bine, știm să uităm
mergem indiferenți
cu mâinile în buzunare
pe drumul nostru împrejmuit de ziduri înalte
din toată lumea asta atât de mare
am ales să ne privim în oglindă
să ni se usuce oasele într-o cutie de chibrituri
sângele s-a învechit îndeajuns în cupa inimii mele
am hotărât să mă opresc în mijlocul celor care vin și pleacă
am întins mâinile și am strigat:
veniți, treceți prin mine!
m-au călcat în picioare
așa am început să cutreier lumea
sub talpa unui pantof