poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-20 | |
*20 martie 2006, 120 de ani de la nașterea lui George Topîrceanu
E iarna crescută cu toană, trecută de maluri, zevzec. De-acum, alții,-n transă, cucoană, te-or strânge de gât, fi`ncă plec, De-acum poate alte picioare vor face din tine un preș, pe când voi trimite din zare bezele și flori de cireș. Mă strânge-un abis dinspre gară, când șuieră trenul, acum în grabă sar, ultima scară mă soarbe și ea ca pe-un fum. Ce mult te-am curtat, o feudă păreai la-nceput, jeux floraux am tot câștigat, dar tu, crudă, fugeai cu alt Pegas, maro. Cântam fără tihnă din liră cerințe cu tril aferent la geamu-ți și încă mă miră trecutu-ți prea indiferent… Ai fost umanistă, Francesco ți-a dat o o viluță, un gest, cu paișpe odăi și, firesc, o vânduși cu bani grei și pe șest, lui Thomas, lui Will, deodată, trădându-i, apoi și pe ei (platonic), dar încrucișată, la gene, cu încă vreo trei. Pe-atunci cumpărasem bilete la teatrul de burle și … ioc, mă tot confundai cu-n perete sau cu un alt fraier … cu cioc, ce-n stal își plătise, din stare, un loc mai înalt, mai … major, scuipând roi semințele floare de soare, cu tine-n amor. "Faceții" scriam, (epi)grame de zâmbet măcar să-mi fi dat, tu doar la Erasmus, “madame”, râdeai, zdruncinând vreun pat. Sau și la Rabelais, bunăoară te-ai dus să mai .... râzi puțintel și-ai stat o vacanță de vară … la mare cu … Pantagruel. Și-acum mă-nfior de durere și lacrimi îmi zboară pe geam. Vin iar amintiri, pasagere cum sunt și precum mai eram… Bogat în … așa manieră… cu suflet imens și baroc, tu, clasică și cam fontainelă, mereu decât mine-n alt loc. Romantic am fost, simbolistă erai pe atunci, fără fler, cu sânge m-am scris pe-a ta listă… și tu-i dădeai flori lui Baudelaire. Și-n Parnas am fost, cu senine dorinți, dar tu nu mai erai, că altora,-n casă la tine, “dada” le spuneai, fără grai. Ieri,ultima șansă, -n mansardă, s-a dus (și de-atunci nu exist), te-am prins cum făceai avangardă la doi, pătimaș, fracturist. Habar nici c-aveam de ce zi e sau noapte-n ermetic decor. De-acuma rămâi, POEZIE, mă duc să mă fac … prozator.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate