poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 948 .



Dubla metamorfoza
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adria ]

2002-04-13  |     | 



Copil fiind, am iubit cu sufletul.
Am invatat mai tarziu sa iubesc si cu mintea,
Am iubit apoi cu sufletul si mintea,
Ma credeam pe culmile iubirii,
Si chiar eram!
Pentru ca nu stiam ca exista inaltimi
Ametitoare,
Unde ti se taie respiratia,
Unde aerul e prea tare, unde iti vajaie urechile,
Unde numai un gand, e de ajuns,
Sa iti inunde fiinta de viata,
De fiori, de visare,
De scenarii pe care ti le servesti ad-hoc,
Si in care te distribui singur,
In care iti esti cand victima,cand calau,
Unde valurile de simtire,
Tasnesc randuri-randuri din strafunudul tau,
Unde erup in lant vulcani,
Sa scuipe afara din tine
egoisme, orgolii, principii,
Limite, granite, spatiu, timp,
Actor si spectator la grandiosul spectacol
al tainelor lumii,
Navalind toate in zonele din tine,
Unde pana si tie ti-e teama sa patrunzi.
Am ajuns pana acolo unde ramai mut, orb,
Sufocat, strivit de atata fercire.
Pana acolo unde toate simturile imi erau
Pline ochi
Pana acolo unde-mi venea sa strig:
E prea mult! Coplesitor de mult!
Prea mult…
Pana acolo unde imi simteam inima
Batand nebuneste, dar in alt piept
Si tamplele mi-erau stapanite de gandurile
Altei fiinte, care eram doua,
Care fusesem cate una,
Si care nu mai eram.
Pana acolo unde respiri prin narile tale,
Dar care nu mai sunt ale tale,
Si ale nimanui din cei ce fusesem
Fiecare inainte!
Pana acolo unde tot ce am fost,
ce am crezut ca sunt,
Era istorie,
Pana acolo unde nu mai existam
Si nici nu mai contam,
Pana acolo unde toata viata mea
Se altoise pe o fiinta,
Alta decat mine, eu nemaifiind,
Pana acolo unde nu-mi mai e frica
De Moarte,
pentru ca am avut, deja, tot.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!