formula după care scriu
e o morenă
uneori transparentă
deseori fără gând
coadă de pian
de păun
dar mai ales de pământ

îmi doarme-n clape aurora
notă în bătaia degetelor stângi
mâna dreaptă duce cântecul
la ochi
le va doborî
doar pe cele cărnoase și dulci

în jurul focului – hiarele! horă –
codrii închipuiți
produc ghețarilor ecou de hipostil
dezbrăcat
excitat
pătrunde fără preludiu
luna în pistil

zăpezile dintre sori
nebuloasele dintre noi
mieruiesc zbaterile
mai mult
ne admiră curajul
ca
înțepând
să ne pierdem veninul
și între ghețuri să murim goi

poate n-am știut
sau poate că ne doare
fiecare ultimă-ncălțare
alergând pe clape-n patru vânturi
coada noastră păunită de pământuri
iglu himenit elastic
cerului de motorină și de plastic
cuștilor cu dinții de rugină
străzile cu stâlpi de plastilină

aerofagi și melofagi
bombardând pădurile de fragi
drum de foc
și drum de dinamită
jugănind căruței cu ispită
apă de foc
și apă de călcâie
piatră ponce cu sâmburi de gutuie

formula după care eu trăiesc
este: r(pătrat) + 1(identic) + i
producător de gunoi la viteza pi