prin rai
un șchiop nevăzător
își țipă în ureche
aproape demn
nepăsător
își cară traista veche

- lovi-m-ar! am avut în ea
o aură de tablă – tinichea!

își face oasele covrig apoi
își pune pielea sită pentru ploi
din burdihanul astrelor cu cercuri
vărsând de pomenire sfintei miercuri
își scoate viața într-un țoi
cu sfoară
- curaj, pupa-te-aș! n-o să doară...
hai, spânzuratule, afară!

își dă pe spate capul până când
îi cade biblia din gând

făcea un pas și ea pășea
și se oprea de se oprea
și vomita de vomita
etcetera

un câine
o pisică
un străin
din palmă îi lingeau
spurcatele cu vin

o damă
un preot
o năpârcă
din palmă îi lingeau
spurcatele cu țuică

- o! dau cât face! sufletul mi-l dau!
dar am venit pe lume ca să beau!

dar cartea nu-i da pace
se scria
îl împingea de se oprea
și de pornea-l împiedica
etcetera

când n-a mai fost nimic de scris:
- îmbată-te! a fost un vis!
și a murit...