de mic am învățat
că e rușine
să port afară sufletul din haine
cuvintele murdare nu se strâng
în văzul lumii
nu sunt taine

mai trec pe lângă oameni
râd
și ei și eu și tuturor ne pare
că am văzut în celălalt urât
în calendare

și dintre roșii negre cruci
iar
mama
petrece nemurirea mea în post
mă mângâie pe tâmple îndelung
oftează:
- să fi avut, copile, rost?