Într-o oglindă temporală privesc după mai bine de jumătate de veac
Și mă revăd...cățărat în copac (!)...

După această introducere, un istoric zelos
Ar scrie scrupulos
Rândurile următoare :
„Ieșit din peșteră, omul primitiv aflat într-o continuă căutare,
Scruta, urcat prin arbori sau pe stânci
Vastele câmpii sau râpele adânci
Pentru pregătirea unei vânători de succes...”
(Iată cum ideile unora se țes...)...
Și așa mai departe și așa mai departe...
(Cam așa se poate scrie și-o carte !)

Așadar, reiau.
Într-o oglindă temporală privesc după mai bine de jumătate de veac
Și mă revăd cățărat în copac.
(Ah, nici nu știți ce mare-mi este cazna
Când gândurile-o iau adesea razna!)
După această introducere,
Un jurnalist zelos
Aflat pe teren pentru un „os”
(Citește subiect) bun de ros,
Va scrie următoarele rânduri, profitând de eveniment :
„Mă aflu, de fix două ore, lângă copacul în care
Un dement
S-a cățărat de dimineață
Și, precum observ, mai este încă în viață.
Aici, în orașul de pe Râul Spumos, pe o căldură toridă
Strada Mare s-a transformat în ...coridă.
Trei tauri aduși de stăpânul lor pentru montă
S-au înverșunat împotriva lui atât de tare
(La animale, câteodată, li se năzare),
Încât
La un nevinovat „Zât”

2

Aruncat mai mult printre dinți, din întâmplare, de un trecător
Unui pârlit de motan,
Tăurașilor, ce le-o fi trecut prin bostan ?
(Nu știu), dar cert este, că speriați
S-au repezit ca turbați
Nu numai spre stăpân – e bine s-o spun –
Ci și spre cei care, ca oameni cu scaun la cap, nici nu-și închipuiau
Că-n plin oraș
Vor fi „luați pe făraș”
De ambulanțele chemate în grabă
Și care, au avut – din păcate – pe Strada Mare – destulă treabă.
E cazul să vă mai spun că mă întorc, așa ca la cea dintâi dragoste ?
(Bineînțeles!) la primele versuri care mă urmăresc obsesiv,
Ca o pacoste :
...Într-o oglindă temporală privesc după mai bine de jumătate de veac
Și mă revăd cățărat în copac.
(Iar mă ia valul și vă comunic ceea ce știți deja, prea bine –
Mă rog, tot de la mine -);
După o astfel de introducre,
Un psihiatru zelos
(Cunoașteți, desigur ce este un psihiatru : persoana care întoarce pe dos
Și, adaug, - pe toate fețele – un mintos
Care-și plătește călătoria doar la ducere.
(Citez din memorie : ...mă văd cățărat în copac!)
Iar asta, ideii, îi pune capac!
- Psihiatrul de care vorbesc și-l dau ca exemplu aici,
Este personajul central care-ți sondează amintirile de când erai pici
Și până la vârsta pe care o ai, și apoi, prin diferite întrebări întortocheate
Și încuietoare,
Þi se declară cel mai bun prieten pe care l-ai avut vreodată sub soare...
Așa că, reluând imaginea cu mine, „cățărat în copac”,
Psihiatrul nostru s-ar exprima în astă situație
Ca și cum ar citi o foaie medicală de observație :
Cazul acestui tânăr este și nu...complicat;
Alături de un sens al realității nealterat,
Ne dăm seama că suferă, de fapt,
„De o tulburare mentală fără bază organică demonstrabilă
Ceea ce face să-l încadrăm într-o stare aproape nevrotică,
3

Situație deci, deloc condamnabilă,
Personajul vrând numai să atragă atenția pentru a se face prețuit
Printr-un teatralism convingător.” *

Iată cât de atrăgător
Poate deveni un simplu subiect mai mult decât banal.
Așa că, revenim – musai – la titlul de-nceput :
„Din punct de vedere gramatical, despre ce sau despre cine se vorbește?”...

(...Dar decât să încercați să răspundeți ca mai sus,
Lăsați-o în coadă de pește ! – Asta nu-i greu de spus!)
Și-i...mai bine...
(Dacă nu pentru voi, cu siguranță,
PENTRU MINE !)

* = citat din „Itinerar psihiatric”, Petre Brânzei, Ed.Junimea,1979



ianuarie – mai 2000