când în biserici sfinții dorm
cu fața lor de tencuială
în mine duhul înduhnirii
trântește sticlele pe-afară

sunt și mai scund decât pridvorul
cânt legănat pe sub portic
de carnea moale preoteasa
ciupesc când trece "la boutique"

mă arde palma de cuvinte
cum asfințitul în fântână
și nefăcutelor din mine
pe cer le mai răsare-o mână