Nesătulul meu
de inspirație, de boala care roade din mine, de
sentimente întinse gras peste tot ca un sos legat bine cu fire de păr
azi mă îmbraci
cu globuri de sticlă
și-mi pui pe frunte coroana lumii
în mâini
îmi așezi cupe grele de moarte
îmi ajustezi
crengile și încregăturile după bunul tău plac
iar în gură îmi pui un măr, un bănuț
o dată pe an
e Crăciunul meu
și eu voi străluci peste tine
o dată pe lume
voi mirosi a rășină și eu
și-mi va fi bine
sunt regele lumii, din trupul lui Solomon
din ramurile mele vor răsări porumbei!
tu
stai întins pe spate
și-ți aștepti cadourile din seara asta
te uiți după un sfânt încețoșat ce capătă tot mai mult nuanțe albastre
și mă gâdili încet
cu securea la tulpină