Iți ramine timp sa respiri dragă
să dai fericire sau macar un surogat al ei
să fi bucuria cuiva, ca un măr părguit la lasarea toamnei
să fi o prezență la care se zice WOW
să ne lași sa iți cercetăm delicat sanii
să dai din tine tot ca Glenn Gould cind cinta Bach
iar eu să mor un pic cu fiecare notă
să fi o floare rară pe masa mea de lucru plină de nonsensuri
o dimineața in care ma spăl pe dinți zămbind ,
tot mentă ,
să imi aduci un pui de cerb cu coarne mici
țășnind din iarba vieții
să fi nevasta mea in zilele de joi
să vin de la război doar pentru tine
ciuruit de gloanțe și de glorie
iar tu sa mă aștepți in poarta ruginită
cu cafea și decolteul tau spumos in vint
șoptindu-mi la ureche : grație, grație...