nimănui sau cuiva îi e foame are pântecul moale
iona deschide intestinele balenei imense și goale

să adaug? marelui munte de versuri un rând
suntem muți suntem surzi vom orbi în curând

am o gaură-n palme și mă scurg și mă dor
tot ce-am fost înghițit din moluștele lor

sunt vecin cu o novă tamarin cu o stea
soarele piatră spre roșu e chiar inima mea

ce beznă înaltă și mai beznă adâncă
îmi visez părinții cum bunicii-și mănâncă

groază e? somnul firii îl respir îl descriu
într-un ceas fără timpul roților de târziu

orele tot mai negre mici mai negre mai mici
stelele nu-și știu rostul se trudesc a furnici

încotro să apuc dinspre unde să stau
cui să dau ce-mi sunt mult și de unde să iau

nascu-m-aș să mă nasc împlodindu-mă ou
în bunic să-mi fiu tată fiului mort din nou