Plouă tremurând ascuțit
Norii mă urmăresc magnetic
Se plimbă desfigurând lumina
Pătrunde rece întunericul ars
E haos turbat orb și nu găsesc ieșirea

Spre nicăieri mă desparte furtună
Jumătate lipsește platonic așteptând într-o gară pustie
Tristețea se lipește pandemic ocupând jumătatea lipsă
Injectează cangrenal speranțe parfumate otrăvitor

Ascund rana vopsind cu rutină
Prezența fumegă absență nepăsătoare
Victorii mărunte apretează scrobit zâmbetul gol
Undeva înăuntru e fericirea căzută în translucid

Sufletul astenic cerșește flămând
O supradoză de dor îl usucă fundamental
Strigă isteric la poarta realității
Hotarul cere vamă infinită
Căzut înăuntru mă destram