E liniște
Noaptea visează în cameră
Patul doarme tăcut
Singurătatea mă strânge în brațe
Încuibă sub plapumă rece

Spre dimineață liniștea strigă
Ecoul lovește asurzitor
Ochii se crapă de ziuă
Curg râuri în liniște
Nu aude nimeni fierbinte

Pornesc către rutină
Merg pașii căzuți în visare
Timpul se pierde-n amintire
Liniștea șterge prezență
Stabilit în absență plutesc

Seara mă-ntorc în tăcere
Deschid caietul cu gânduri
Apuc de mână creionul
Șoptindu-i durerea apasă
Vopsește pe liniștea albă

Cuvinte se-adună rănite
Nu sunt rostite, nu sunt simțite ….. nu sunt
Și-atunci le-nchid între coperți și cad
Noaptea se furișează în cameră
O așteaptă liniștea placidă tăcut