o muscă de categorie mică își face veacul pe umăr
pe ureche
pe față
cele douăzeci de minute în plus de somn dimineața se evaporă când începi să fierbi
apuci paleta de insecte faci două mișcări bruște
degetul mic înghețat de la picior lovește patul
ca un boxer care dă totul din prima rundă
câinele de alături a rupt iar gardul
și a moțat aleea
pantoful prinde puțin noroc pe care-l împarți
pas cu pas în drumul tău

te urci în mașină
cuprinzi volanul
ești la trei melodii distanță de birou
alegi Cedry2k Garou și Nargiz Zakirova
instabilitatea mentală se potolește
ca și cum ai mângâia pisica
și i-ai spune că e singura care înțelege ce zici
iar ea ar pleca mai departe
prin vecini

realizezi că e una din zilele când
îi mulțumești în gând femeii care te-a învățat să nu mai iubești
te gândești că tatuajul pe care nu ți l-ai făcut n-ar fi făcut rău nimănui
te întrebi care e locul în care se duc inimile oamenilor când nu mai iubesc
și câte țări mai apuci să vizitezi până mori
dacă analizele sunt bune după atâția ani de pauză
dacă au reparat semaforul de la colț
care făcea ordine pe stradă

îți pui multe întrebări
ca un domino emoțional una mai mică împinge una mai mare
anxietatea se lasă ca un plumb în mâini
care sunt încă pe volan
și te întristezi că ești singur
nu ai de unde să ceri o monedă
să poți suna ca pe vremuri
pentru o ultimă dată
acasă