dumnezeul meu la fel ca toți ceilalți dumnezei
suferă de sindromul stockholm și nu joacă zaruri
în fiecare zi citește plictisit biletele de pe frigider
să iei pâine
stinge lumina
și se enervează
mormăie ceva neinteligibil și strigă că e timpul să mă dezp(o)eticesc
să termin cu levitatul în certitudini de valoare inegală
și să fug spre roșu
precum universul sau bila de la ruletă
pot calcula cât vreau masa critică a sufletului
cine va voi să și-l salveze și-l va pierde
e singura biserică