poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ o persoană din È™ase ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-10 | |
Ești haosul pe care îmi place să-l simt

Atunci când nici plantele nu mai au culoare
 Vorbele dulci îi curg prin vene
 Mă face să scriu din suflet, nu doar din plăcere
 Mica jucăușă cu zâmbetu’ pe față 
Eu sunt oaia neagră, chiar dacă ea e creață Ața albă ne-a legat, te simt lângă mine chiar dacă ești departe 
Chiar dacă nu ești lângă mine, te văd luminând pe cerul înstelat în noapte
 Greșelile mele ne îndepărtează
 Ea mă rupe în două, dar se întoarce să mă coasă Păsărelele când o văd, încep să-i cânte-n strună
 Ea e o rază de soare, chiar dacă eu sunt rupt din lună
 Câteodată nu-mi simt pulsul, este ca o linie moartă 
Dar când îi simte prezența, începe să bată Pe când m-am trezit din vis, nu mai era soare și nici paradis
 Păsările nu mai cântau, ci recitau o poezie
 Rimele sunt dulci scrise pe hârtie
 Dar când le citesc, încep să ardă în mine
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate