poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ sora ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-03 | |
spunea bunicul meu, tataia mărin, că dacă faci cruce unui greiere nu mai sare
și eu încerc din răsputeri să port o cruce pentru tine să nu mai sari și stăm cu greierele în palme de parcă am avea un casetofon care pune muzica nopții, a liniștii, care ne pune pe amîndoi în interferența undelor și alipim obraz cu obraz pînă ni se întrepătrund ridurile punea tataia mărin izmă din grădină cu apă fierbine zahăr și pîine în castron mîncam cu lingura și copilăria mirosea a vară și prospețime, la fel ca tine treci din beatitudine olfactivă în răsfrîngerea ei în frumusețe așa cum o percep nările, pielea, corpul cu firidele lui și mintea, treci prin mirosul de urzici, de iarbă proaspăt cosită, mixat pe fondul muzical al parfumului florilor de soc, care ajunge în mintea mea ca o sugestie și copilăria mea, sentimentul neuitat al nevinovăției copulează cu plimbarea ta prin natură în care culegi energie, culegi flori care te epuizează pînă intervine instinctul de supraviețuire în iubire și totul pare firesc animalitatea din om se duce odată ce privim cerul înstelat și renegăm și retardăm puțin, pentru o clipă să ne iubim nevinovat ca niște copii îmi arăți o ciupercă mare cît palma ta, îmbătrînită ca inima mea, mîncată, perforată, semn că inima încă mai poate avea o partidă de sex cu altă inimă că nu știm dacă limbajul natural e cel al vorbirii sau mai important e cel al simțirii, mok, așteptăm și eu și tu să fim sub același nor, aceeași ploaie să fiu atît de patetic că dacă nu plouă, lăcrimez eu peste tine aș fi vrut să scriu în locul tău că ești fericită, știu ce simți, uneori cuvintele nu pot fi spuse, sunt ca desenele din peșteri rupestre treci pe lîngă același cimitir și privești orașul inundat de lumini și lași ceva din tine să curgă la vale, ca un plîns ancestral ca o poruncă asfaltului să ducă strălucirea galbenă a lunii să dea noapte bună în oraș ai apucat drumul mai lung către casă ca un preludiu mai complex și mai sățios dar te întorci în patul în care sunt doar cuvintele mele uitate-n cearșaf și duci în nări imagini și cuvinte și păsări și flori, duci o plimbare cu mine iar eu mă piș pe olfactivul acelori filosofi care au negat capacitatea mirosului de a produce opere estetice, în lipsa unei ordini, armonii și obiectivități specifice de parcă am fi reduși doar la obiecte a căror atingere e fizică, nu și senzorială mok, nouă ne place să iernăm o singură iarnă și ea să rămînă reper, amintire cum am duce un greiere mort ca o tăcere spre înmormîntare, altfel e vară și cald și filosofii n-au decît să-și topească mințile, putem împărți o cafea și o rază de soare, putem dezosa un pat și amintirile lui putem dezosa absolut tot ce se poate împărți și nu e așa greu, dacă împărțim cerul, noaptea și pielea, dumnezeu e doar un paznic de far îndreaptă corăbiile în altă parte, nimeni nu vrea să plece de aici.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate