poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-04-24 | |
temperatura medie a unui îndrăgostit se numește febră.
temperatura unui îndrăgostit peste care a trecut o jumătate de secol este critică, este temperatura morții sau poate cea a ultimei înfloriri, ca tahina spectabilis care înflorește o singură dată, la 50 de veri, apoi moare. în interiorul nostru timpul se trăiește altfel, curge altfel decît în afara noastră. am trăit și am murit de suficiente ori pe interior, în vreme ce pielea doar s-a asprit puțin la exterior și încă se îmbujorează după un pahar sau un sărut și atinge punctul critic de fierbere cînd mă atingi. am ajuns și eu la punctul de glorie biologică, cînd uit că atunci cînd scriu nu e nevoie să țin cont de reguli, pentru că sinceritatea mea nu face cît toate adevărurile lumii și lucrurile pe care le simt trebuie spuse cu atenție ca o atingere între david, gol, și mimosa pudica. nu sunt egoist cînd spun că lumea îmi aparține aș fi egoist dacă aș spune că lumea nu vă aparține și vouă și uite, pentru că îți place cuvîntul penis în defavoarea rusticului și istoricului cuvînt latin, devenit ruda sa nesimțită de la țară accept să am penis ca să pot intra în universul tău. să înfloresc o singură dată în viață, să fiu cu totul și cu totul al tău să mă fac pentru cîteva ore mic, să pot purta hainele păpușii tale din copilărie iar tu să te joci cu mine chiar dacă jocul se numește dezmembrarea păpușii. am angoasa cuvintelor și temperatura pieptului necesară și suficientă pentru un somn lin și lung. altfel, te las să înfigi ace în coloana mea vertebrală te las să îmi acoperi ochii cu frunze lipite pe bocancii tăi de urcare te las să îmi muști buzele pînă îmi poți gusta sîngele în timp ce razele gama desenează frumos pe cer cîțiva nori ai reînnoirii spirituale și aglutinările de cuvinte mute. înfloresc, înfloresc, înfloresc și sublimul apasă în mine ca un oraș construit din scoici, peste mine, ca un oraș al tuturor moluștelor care își duc o casă cu ele, eu defibrilatorul la ultima lui misiune înfloresc, înfloresc acum cînd totul intră în panică și aparatele au înnebunit se face o liniște din cuvinte șterse, din mesaje șterse peșteri încă nedesenate, tu, eu, obosiți după o mare de voluptate.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate