poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-04-22 | |
M-am rătăcit printre noianuri de-amintiri,
tot încercând ca să urmez același fir al vieții, ce se scurge ca și un râu subpământean, dar care nicăieri nu va ajunge și n-am luat seama c-au trecut atâția ani, și că prin mine-a curs atâta sânge, că aș putea să umplu cu el un ocean, am stat în toată-această vreme pironit pe cruce, ca un tâlhar, împovărat de vină, fără să am habar, de ce inima-mi încă mai respiră, însă nimic nu mai mă miră, căci toate-acestea, azi, sunt în zadar, sau ca un vis ce nu se mai termină, fiind în cea mai mare parte un coșmar, și tot ce-mi mai doresc, e să se facă iar lumină, ca să mă trezesc, smulgându-mi din piroane și brațe și picioare, să mă apuc din nou să umblu, să să trăiesc, ca să-mi fac singur drum prin univers, lăsând în urmă timpul ca și șters.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate