rezemată
de tulpina unui copac,
stau cu ochii în soare,
și de ce nu?
e singurul care mai e același,
neschimbat,

mă uit în jur,
lângă fiecare stejar crește un pui de brad,
natura îngrijește de toate,
cum să nu îngrijească?
groparii -
harnici și veseli, sar pe mine, zici
-mă cunosc de undeva,
nu mi-i frică de ei, le dau cate-o svârlă,
desfac aripile, zboară ,
sper să nu fie gropari, dar sunt,
- poartă salbe aurite la gât,

nu stau rezemată degeaba,
mă gândesc: - dacă aș fuma
mi-aș ascunde pachetul de țigări și bricheta în gaura copacului unde
japonezii își spun secretele,
aș acoperi gaura cu pământ,
dar cât pământ ar fi destul să astupi fumul?
o pasăre dă din aripi, țipă de parcă vine sfârșitul lumii,
primăvara -
cel mai pasiv-agresiv anotimp,
are glasul răgușit ca și tine - te-nteleg, pe ea nu,
ce mai vrea? ce? zborul nu îi e destul?
și care o fi diferența dintre țipătul din zbor și cel
de lângă trunchiul
bâzâit de gropari