M-am născut și am crescut într-un aparat de tortură,
hrănidu-mi sufletul cu ură
și cu alte miasme venite direct din iad,
pe care le-am respirat clipă de clipă,
în cloaca asta ticsită de morți,
în care trăim toți,
iar rădăcina îmi este înfiptă
adânc, până în magma acestui pământ,
scoțând afară, prin ea,
ramuri de foc și de fum,
pe care le înalț spre cer
ca pe niște pumni
aprinși, de smoală
și nu cer ca viața să-mi devină ușoară,
ci și mai grea,
până când îngerul morții mă va lua
de aici, dintre voi,
prefăcându-mă iar în noroi,
în care să îmi petrec viața de apoi,
nemaicrezând în nici un mister
și-n niciun fel de învieri