Pe lume-n oameni doar un vis e totul
A fi-i de val o zbatere-n minciună
Pe marea gândurilor, s-o răpună
În existențe a uita înotul.

Pe apa cugetării-s căi de lună,
De soare sau de stele, da-i gol cotul
Umanului, sărac de-a ști fagotul
Din care cântă îngeri împreună.

Cu talpa sărutată de pământuri
Iubito, amăgirea îmi dă ghes,
De plec o clipă-n veci batista-ți vânturi.

Dar tot nu capăt zbor de înțeles
Să scriu de taină dulci, tăcute cânturi
În care miez de adevăr să țes.