și să arunc flăcări în loc de cuvinte
dar deocamdată îți port dragostea și spun cuvinte fără noimă
ca un om cu inima rătăcită
se lasă toamna pe umerii mei și se lasă rău
am aripi din frunze căzute din copaci

cînd îți vorbesc flăcările trec prin mine fără dogoare
ca lumina de neon pentru că simt cum te răcești ca o băutură spirtoasă
în care ai pus gheață și gheața îmi diluează puterea și mințile
și cu toate că am tot aurul dragonului într-o firidă ascunsă în piept
se dărîmă peștera peste mine

vin zile ploioase în care o să mă ascund sub pătură
să nu se vadă că și în mine plouă
și plouă pînă devin un lac pe care dansează lebede
mie doar cea neagră îmi dansează în poală