Icoana este un bob de strugure
Pe care îl poartă coarda viței de vie
Acolo de unde se înalță spre cer.

E ploaia și căldura pe care întregi
Le adună de săruturile lui atinsă
Ca întingeri fluide de fier.

Este ceea ce altor inimi de bob mugur
Încă nu le-a crescut, deși îl poartă...

Sâmburul, petala, aroma, culorile,
Toate întinderile unde își adâncesc
Din sine acel întreg altceva pe care
Ca pe rochia împodobită îl poartă.

Bobul ei, raza care coboară din cer,
Pusă în mijlocul privirii risipind
Arome de simboluri și de semne.

Ca și cum din parfumuri ar pulsa
Un alt gol golului de lumină din stea.