Ai grijă de suflețel
Sufletul este o marcă de bază, sub lacrimi el crește
Dacă ochii sunt foarte curați.
Genele arcuite sunt moi, dacă le atingi.
Pădurile încă foșnesc foarte curate și simple și se imbibă lacrimile cu oxigen
Dacă cumva voi pleca, să îmi umplu mâinile din râu, cu mâl și cu aur,
Sunt calde și sunt pansament de mare, caută dacă poți argintul în mare
Lu,
Ai grijă de suflețel.
Despărțirea o pui ca pe o pastilă sub limbă
La fel și impărtășania
Zbieri, pentru miei, zbierai și mai ieri, și pentru acela care te-a lăsat în urmă
Ca pe o rugă
Sau ca pe o rufă, în râul prea limpede
Ca și cum ai lăsa un pachet, cu un copil
Sunt copil
Coșul în care stau se aseamănă cu un râu de aur pe care, cald, mă tot semeni
Trecutului, plutesc și mă duc, umblu în apă și-n aur
Sunt sărbători care trec unele după altele și anii ți-s plini
Nici nu știi, te zăpăcești, cu anii prin carne
Munții te cresc te împing ușor, pe la umeri, e un anume fapt, căci sunt munți
Dar ai grijă, dacă mă chiar iubești
De suflețel.