Adevărul despre mine e ca un fel de moarte îndrăgostită de cei ce își doresc sfârșitul mult prea devreme și mai presus de toate
să vadă dacă dincolo a mai rămas ceva demn de iubit.

Dacă pui degetul în întuneric înseamnă că ai crescut frumos înăuntru

uneori singurătatea ți se potrivește ca o mănușă de lapte
și restul continentelor ce nu știu că încă mai exiști se dizolvă în gol

sărutând un corp întreg fără să obosești măcar
căci nervii îți sunt prelungirea prelungirii dorinței de a-ți coase infinitul pe trupul lui fără ca el să-ți aprindă lumină
iar tu umbli cu ochii închiși
să vezi cum se întâmplă să se stingă stelele în cer
dar toate să ți se pară tulburător de frumoase și vii

mâna ta nu poate să ocolească nimic din ceea ce-i este scris

prima noapte când îți imaginezi că respiri lângă dragostea ta
este însuși cuțitul lângă care vei adormi pentru tot restul nopților
fără teamă că va veni și timpul pentru durere.


Photo source: “Hiroshima, mon amour” 1959