Fost-am un clovn al vieții tale
iar tu rățușca aurie din tava mea, din viața mea.
ce-i răsturnată pe cartofi, pe patul meu, pe masa mea.
pe scaunul de catifea.
cea dată cu uleiuri multe de la bunica, dar de corp, și cu balsam
și ceaiuri ieftine vom bea și bune.
budoarul nu e-ntreg la cap
și fără-a doua mea iubire, Laura...
budoar de aur, cânt eu acuma
dar argintul ochii îmi lua, mă cucerea, hipnotiza...
ce era forma pielii lor de catifea, de catifea
ce răsturnate pe fotoliu cântă ceva
rățușca mea cea aurie
și cânt, și-am început să cânt manea.
fi-voi poet în noaptea-aceea
în noaptea grea,
căci catifeaua era neagră ca
într-o casă mai bogată, casa de Usher din America...!