În prag de iarnă gândurile se înghesuie să se încălzească
Acoperindu-și trupurile lor firave cu o frunză lepădată
Și tremură când mintea e înfrigurată
Zi de decembrie care începe cu am fost odată.

Am fost odată zi de primăvară alb verzuie
Cu mugurii nerăbdători ca să pleznească
Cu colț de iarbă răsărit în miez de noapte
Cu păsări călătoare care se întorceau acasă.

Apoi am fost o zi de vară desfătată în plin soare
Cu zumzete de mici viețuitoare peste flori
Cu ape limpezi care curg rătăcitoare
Cu cer albastru zugrăvit în glasul de privighetori.

Și apoi am fost o zi de toamnă arămie
Ce așternea un văl de brumă dulce
Cu luna galbenă care se pregătea ca să se culce
Și păsările călătoare care iarăși se vor duce.

Acum sunt doar o zi de iarnă albă, rece
Cu gândurile înghesuite ca să se încălzească
Lângă un foc spunând povesti cu am fost odată
Un an, un om, un anotimp care descriu cercuri concentrice.