O muzică era-n tăceri, magie
A nici şopti în noaptea colosală
Imens era misteru-n morţii fală
Cea bând din piepturi fum de apă vie.

Plecând în infinit e stea egală
Când sfinţi în zid sunt doar fotografie
Sub liniştea ce Domnul dat-o ţie
Din lanţul rupt o za se mai răscoală.

Superbul tău, rănit de ţintirime
Pe chip ţi-e teatrul tainelor în joc
În pielea ta poem să se imprime.

Şi pacea-n frumuseţea ta-mi sufoc
Se-ntâmplă-n zori nevorbelor iar crime
Aduc hârtie şi cuvânt în toc.