Joc divin – lene trecătoare

Demult, în pruncia purității,
am furat Gândirii-un gând,
l-am pus în oblonul vieții,
l-am dat unui om de plug.
I-am spus să-și are ogorul,
unde-i pământul mai bun,
căci pe unde-a trece plugul,
va călca norocul strâmb.
Cu potcoava lui de aur,
i-a-ndesat sămânța-n prund
și-ajutat de vreme bună,
i-a umplut hambarul lung.

Îmbuibarea peste noapte
i-a smintit purtatul bun,
tulburelul îngâmfării
a făcut să-și piardă simțul
…i-a pus coadă de păun.
A purces să-și schimbe look-ul,
cerculețe de tutun
se-nvârteau pe cap ca nimbul
și-l făceau să vază strâmb.
Țoiul lui sorbea finețuri,
ploșnițe-aduse din prun
îi dansau cu neuronul
turmentat de traiul bun.

Să îndrept a lui purtare,
i-am scos măgarul în drum
și în jur am pus să-i zboare
o mândrețe de tăun.
Pe covoru-i din spinare,
pofticios sclipește șaua,
iar oblâncu-i încărcat
ducea sceptrul și coroana
și năravul de-mpărat.
Cu urechea sa fudulă
simte pasu-mpovărat,
ce se luptă cu țărâna
și aeru-nfierbântat.

Tot cotind umblă năucul,
cu nas roșu, îmbufnat,
când în drum zări măgarul
ce gătase de mâncat.
-Hâm,
ce pleașcă mi se-arată!
Gata! Totul s-a schimbat!
O să fie sărbătoare,
mâine sunt Pașă în sat.

Măgaru-ascute copita,
vrea să-i curme ciripita,
dar - se-oprește încurcat.
Nasul lui a depistat,
duhoare prea măgărească
dinspre ființa omenească.
- Preamărite Măgar Mare,
robul tău cere iertare.
Apoi, se apleacă rușinat
de gândul purtat în cap.

Stă netotu-n șa ca Pașa,
pe gură sloboade fum,
ce se mișcă-n rotocoale
și-l supără pe tăun.
Acum e-acum,
tăunul înfuriat
pișcă mârțoaga la spate
unde-i fundul mai bombat.
Se pornește hărmălaia,
fundu-i saltă sacadat,
copite zvâcnesc în zbor
să zdrobească pișcătoarea
ce-a mușcat sfredelitor.
Sceptrul zdobește coroana
scalp îi mută pe picior,
din șa zboară muritorul
lângă tufe pe răzor.

...Și, mai treaz ca niciodată,
șade omul răsturnat,
privindu-și în lung pămâtul
zice calm, îmbărbătat:
Cred că-i vremea să scot plugul,
...iaca-i timpul de arat.

M1. E destul’ o trântitură
să revii pe calea bună!
M2. Dacă te-ai pierdut pe drum,
ferește-te de tăun!
M3. Dacă ți-e bine în țoale,
nu mai scoate rotocoale!
M4. O-nțepătură de streche
nu e floare la ureche.
Ea-i dezbină pe măgari
și de au botul în bani.