Sunt
dezolat
și detașat de tot
ce mă înconjoară pe moment.
Dependența îmi oferă superstiția neîntemeiată,
gâdilată în fragment. Ca o altă alee umbrită de tei și castani
neterminată
echivalent. Ce este
fantezistă globală văzută prin
câștigul pierdut polivalent.Prelungesc
încercarea cu o pompă subterană, lăsată indiferent. Clipită de
singura
pasiune nemeditată
de atașament, Privind obiectiv,
nu sunt complet convins de acest avertisment.
Dat prin semnale și sensuri ce rămân fără pic de sentiment.
Lasă-mă o secundă, să privesc oceanul până dau de uscat.
Sau până ucid vechiul pentru a mă iubi neîncetat.
Ca o ancoră îmi stă gândul la viitorul plecat.
Dar oricât aș da cârma înapoi, ea tot spre mine vine, fiind cel judecat.
Te pot găsi în vise târzii, fermecat.
Precum un tablou ce văd toți ochii lumii spintecat,
Dar în spatele lui se află un seif plin de doruri abandonate,ce păcat.